COMPUȘI RARE ȘI CREAȚII LEXICALE NARATIVE ÎN TEXTUL POETIC: PROBLEME DE TRADUCERE ȘI INTERPRETARE

Cuvântul francez, ca și cuvântul în general, are o serie bogată de caracteristici, începând cu cuvântul fonetic, cuvântul grafic, cuvântul sintactic, cuvântul fără sens etc. Urmează calitățile fonice ale cuvântului: estetica, expresivitatea, volumul cuvântului: cuvinte lungi și cuvinte scurte, cuvi...

Full description

Bibliographic Details
Published in:Studia Universitatis Moldaviae: Stiinte Umanistice
Main Author: USM ADMIN
Format: Article
Language:English
Published: Moldova State University 2025-02-01
Online Access:https://ojs.studiamsu.md/index.php/stiinte_umaniste/article/view/6471
Description
Summary:Cuvântul francez, ca și cuvântul în general, are o serie bogată de caracteristici, începând cu cuvântul fonetic, cuvântul grafic, cuvântul sintactic, cuvântul fără sens etc. Urmează calitățile fonice ale cuvântului: estetica, expresivitatea, volumul cuvântului: cuvinte lungi și cuvinte scurte, cuvinte scurte/izolate, lungime exploatată a cuvântului, cuvânt denotativ-conotativ etc. Pe scurt, „calitatea cuvântului depinde de forma și natura lui”. Limbajul poetic are legile, regulile și codul său. Standardele poetice au foarte mult de-a face cu asta. Printre legile sale, există una care este esențială: cuvintele trebuie să fie monosilabice și polisilabile, dar lungimea lor nu trebuie să depășească, în principiu, trei sau patru silabe. Cele care au o lungime exagerată trebuie evitate, mai ales în poetică, iar numele lor au o conotație derogatorie: cuvânt extensibil, cuvânt centaur, cuvânt fantomă, cuvânt debordant, cuvânt ultra sălbatic, cuvânt portmanteau. Acesta din urmă are deja aspectul unui termen și este fixat și definit de surse lexicografice (Rheims, 1969; Manoli, 2022). În final, apare cuvântul extensibil (chemin-de-ferresque – (Léon-Paul Fargue); abracadabrantesque (A. Rimbaud), sau supracompusul (rien-qu’à la voir-passer-on-lui-disait-merci – H. Bazin) ca tip specific de interacțiune, iar gestionarea acesteia în diverse registre rămâne întotdeauna rară și delicată: traducerea și interpretarea lor necesită prudență, gust filologic și experiență. Cuvinte-cheie: neologism stilistic, termen neologism, cuvânt lung, cuvânt compus, cuvânt portmanteau, descoperire poetică, eroare, supracompusul, traducere (cuvinte rare). DOI: https://doi.org/10.59295/sum10(200)2024_22
ISSN:1811-2668
2345-1009