Abordarea serviciilor ecosistemice în certificarea forestieră FSC: studiu de caz pentru pădurile cu valoare ridicată de conservare din ocoale silvice de regim

• Main Authors: Ramona-Elena Scriban, Liviu Nichiforel
• Format: Article
• Language: English
• Published: ”Ștefan cel Mare” University of Suceava, Faculty of Forestry and “Marin Drăcea” National Research-Development Institute in Forestry - Station Câmpulung Moldovenesc 2021-05-01
• Series: Bucovina Forestieră
• Subjects: certificare forestieră, servicii ecosistemice, amenajament silvic, păduri cu valoare ridicată de conservare, consultare publică
• Online Access: https://bucovina-forestiera.ro/index.php/bf/article/view/248

Articolul prezintă o analiză a importanței procesului de certificare forestieră în identificarea și gestionarea serviciilor ecosistemice furnizate de Pădurile cu Valoare Ridicată de Conservare (PVRC). Datele au fost colectate din 13 rapoarte PVRC disponibile publicului larg care acoperă o suprafață totală de pădure de 117.507 ha. Procesul de identificare a PVRC a presupus cartarea a 28.882 ha de pădure care furnizează valori de conservare. Analiza datelor calitative ale rapoartelor s-a axat pe sursele de date folosite în procesul de identificare a PVRC, grupate în cinci categorii: (i) amenajamente silvice; (ii) planuri de management ale ariilor naturale protejate; (iii) alte surse de date disponibile; (iv) consultări publice cu factorii interesați și (v) implicarea personalului silvic. Rezultate au arătat că 80% din zonele identificate ca PVRC provin din informațiile obținute din amenajamentele silvice. Acestea fac referire la serviciile ecosistemice de reglare (protecția apelor, eroziunea solului și calitatea aerului) și la pădurile încadrate în zona de protecție strictă a ariilor naturale protejate. Procesul de identificare PVRC ajută la armonizarea între planurile de management Natura 2000 și amenajamentele silvice, în special, prin cartarea prezenței speciilor rare și amenințate și a habitatelor. O valoare adăugată de procesul PVRC este identificarea serviciilor culturale prin consultări publice cu factorii interesați și implicarea personalului de teren. Serviciile adiționale identificate în procesul de certificare oferă exemple pentru măsuri financiare prin care statul ar putea să recompenseze proprietarii de păduri pentru furnizarea de servicii ecosistemice peste limita cerută legal de amenajamente. În concluzie, analiza subliniază faptul ca amenajarea pădurilor oferă un cadru riguros de identificare a serviciilor ecosistemice forestiere, certificarea forestieră adăugând însă cerințe suplimentare de gestionare și de monitorizare a gradului de furnizarea a serviciilor ecosistemice.