ADMINISTRAREA PRECOCE A ERITROPOIETINEI LA PREMATURII CU GREUTATE FOARTE MICĂ LA NAŞTERE

Obiective. Studiul actual încearcă să răspundă la întrebarea dacă eritropoietina poate fi administrată „precoce“ (înainte ca prematurul să ajungă la opt zile de vârstă postnatală), în scopul de a preveni sau a reduce nevoia de transfuzii. Obiectivele secundare sunt observarea eficienţei şi siguranţe...

Full description

Bibliographic Details
Main Authors: Mihaela Demetrian, Andreea Avramescu, Roxana Iliescu, Andra Pîrnuţă, Alecsandra-Ana Irimie, Vlad Dima
Format: Article
Language:English
Published: Amaltea Medical Publishing House 2019-09-01
Series:Romanian Journal of Pediatrics
Subjects:
Online Access:https://revistemedicale.amaltea.ro/Romanian_Journal_of_PEDIATRICS/Revista_Romana_de_PEDIATRIE-2019-Nr.3/RJP_2019_3_RO_Art-06.pdf
Description
Summary:Obiective. Studiul actual încearcă să răspundă la întrebarea dacă eritropoietina poate fi administrată „precoce“ (înainte ca prematurul să ajungă la opt zile de vârstă postnatală), în scopul de a preveni sau a reduce nevoia de transfuzii. Obiectivele secundare sunt observarea eficienţei şi siguranţei administrării precoce a eritropoietinei în reducerea comorbidităţilor specifice acestei vârste de gestaţie. Material şi metodă. Studiu clinic randomizat, prospectiv ce a inclus 109 prematuri cu vârsta de gestaţie ≤ 30 săptămâni şi greutate ≤ 1.250 grame născuţi în intervalul ianuarie 2018-iunie 2019. Intervenţia terapeutică a constat în administrarea „precoce“ a eritropoietinei în primele 7 zile de viaţă, concomitent cu un preparat oral de fier. În funcţie de administrarea de eritropoietină (EPO) prematurii din studiu au fost împărţiţi în grupul EPO (n – 40) şi un grup de control (n – 69) care nu a primit decât preparatul oral de fier. Rezultate. Se observă o scădere mai abruptă a hemoglobinei şi hematocritului la grupul de control începând cu săptămâna a 4-a (~28 zile) până la 7 săptămâni, valorile ajungând să fie sensibil egale la externare. În ceea ce priveşte media numărului de transfuzii, aceasta a fost de 1,1±0,7 la grupul EPO versus 1,5±1,2 la grupul de control, p = 0,25. Au existat diferenţe semnificative statistic între mediana volumului de sânge transfuzat între cele două grupuri: 35,4±19,3 ml la grupul EPO versus 53,5±23,8 ml la grupul de control, p = 0,045. Nu a existat o influenţă a administrării EPO asupra apariţiei hemoragiilor cerebrale (X2 = 0,86, p = 0,38), asupra mucoasei intestinale (X2 = 2,89, p = 1,23) sau a ţesutului pulmonar (X2 = 0,7, p = 1). Administrarea EPO nu a influenţat incidenţa retinopatiei de prematuritate (X2 = 0,42, p = 0,59). Concluzii. În studiul nostru, iniţierea precoce a eritropoietinei (EPO) la vârstă mai mică de opt zile a redus necesitatea transfuziilor cu 0,5 transfuzii/pacient. Volumul total (ml/ kg/pacient) de sânge transfuzat a fost redus cu 18 ml. Nu am putut dovedi efectele noneritropoietice ale EPO.
ISSN:1454-0398
2069-6175